Sunetul pasilor mei sunt singurii care se aud pe strada pustie. Lacrimile reci si razlete sunt inghetate de vantul care bate cu neastampar. Felinarele sunt de mult aprinse. Armata fantomelor, care patruleaza deasupra mea, elibereaza tunete si fulgere. de ce mai este atat de mult pana acasa??? Acasa, unde nu simt pe fata taieturile aerului in miscare sau frigul care de-abia asteapta sa ma dau batuta. Imi strang si mai tare esarfa in jurul gatului, inchid ochii si merg inainte. Frunzele inainteaza odata cu mine, nu le aud..le vad doar printre gene, umbrele miscandu-se haotic. Intr-o gradina, petalele unui trandafir rosu danseaza in bataia vantului desprinzandu-se una cate una. Cata durere sa fie in acea floare, care si-a pierdut cu atata brutalitate podoaba? Dar rafala s-a oprit..pentru un minut totul este calm in intunecimea noptii, pentru un minut!!! Apoi perdelele de picaturi si-au acoperit fereastra, prinzandu-ma pe mine la mijloc. Ploaia a inceput, o ploaie mohorata de toamna, fara vant si fara speranta. Cristalele se zdrobesc de pietrele cubice ale strazii, copacii isi pleaca crengile in fata mea neputand face fata greutatii ce ii apasa. Lumina franta a felinarelor imi aminteste de caldura ce intra odata in sufletul meu. GATA!!! Lacrimile nu mai cad, nu mai au putere, decat resemnare..Norii plumburii si grei se risipesc. in urma lor nu am mai ramas decat eu, o strada pustie si uda si..poate.. regretul unui trandafir care si-a pierdut catifeaua.

DUCU BERTZI-Festivalul de folk 2010 SERI MELANCOLICE EMINESCIENE

Piesa de teatru, liceul Sf Gheorghe din Botosani

si ploua, ploua..

fistic si capsuni..

Apus